Obosim sa ne mai certam. In relatie, in familie, in cariera... in viata de zi cu zi. Chiar obosim. Rezultatul imediat e vizibil mai ales in viata de cuplu. Nu dai replica rezulta: ești de acord cu spusele celuilalt. Nu trântești usi, nu spargi farfurii, deci iti asumi vinovatia. Il aprobi pe celălalt in tot ce spune, mai mult ca sigur realizezi ca opinia ta nu valorează nimic. Evident doar concluzii... proaste. Nu. Tu doar întrerupi comunicarea. Refuzi dialogul. Accepti monologul celuilalt ca pe un adevar absolut. La orice terapie de cuplu ti s-ar spune ca este total gresit. Ca aceasta atitudine va duce la destramarea relatiei de cuplu.
Dar tu o faci intenționat. Nu inseli ca altii. Altii sunt lasi. Nu jignești. Nu insulti. Nu reprosezi. Nu distrugi obiecte. Nu actionezi impulsiv. Dar nici nu iti mai doresti ca lucrurile sa functioneze. Pentru ce ti-ai dori asta, când opinia ta nu face decat sa declanșeze un scandal?
Stai, asculti. Dar nu auzi. Privesti, observi. Dar nu vezi nimic. Pana cand intr-un final, celălalt realizeaza ca nu taci pentru ca are el dreptate. Taci pentru ca si daca ar avea, pe tine nu te mai intereseaza.
Si astepti doar momentul saturatiei. Când dupa un monolog specfic de-al celuilalt, te vei opri si de un calm zambitor, vei putea adresa o simpla intrebare: Pleci tu sau plec eu? Si stii deja ca raspunsul va fi unul de comun acord. Pentru ca deja amândoi v-ati pierdut interesul.
Plecam amandoi.