Da-mi voie, dragul meu, da-mi voie pentru prima data sa spun tot ce gandesc. Iti recomand sa nu citesti, nu-ti va placea ce vei gasi in aceste randuri. De altfel esti tipic personajul care uraste adevarul. Nu adevarul general, banal, ci strict adevarul despre el insusi. Revin... tot nu reușesc sa inteleg nici in ultimul ceas al clipelor noastre ca si cuplu de ce m-ai ingradit atat. De ce mi-ai refuzat o parere proprie, de ce mi-ai incatusat gândurile? De ce m-ai privat de libertate?
Atat de puternic te-am iubit incat ajunsesem sa te ascult in orice spuneai. Luam gandurile si ideile tale ca fiind ale mele. Toate discutiile dintre noi in care ma invinuiai le-am trecut in lista mea de greseli. Am tacut, n-am mai gândit, nu mi-am mai exprimat nicio dorinta, am ales sa traiesc prin tine. Am ales sa traiesc viata ta. Pe mine ma desconsiderai, nu incetai sa imi spui cat de stupide sunt toate ideile si activitățile mele, cat de putin stiu sa fiu femeie, cat de mult uit sa iti mulțumesc ca mi-ai îndreptat viata spre sublim. Cat de nimic as fi fost fara tine.
Dragul meu, ma tineai de mana. Dar nu gingas. Ma trageai spre drumul tau, spre viata ta, spre inclinatiile tale egocentrice si narcisiste. Unde nu era nimeni... dar nimeni in afara de tine. De ce ma chemai si pe mine? Sa-ti sterg oglinda de praf? La fiecare vorba ce o gandeam singura imi dadeai drumul la mana. Si de-abia atunci cand o făceai, simteam cat de violent ma strangeai. Cat lipsea tandretea din omul meu. Cat lipsea iubirea.
De cate ori mi-ai spus ca e vina mea, de atatea ori te-am crezut. Atat de mult te iubeam. Si incercam sa repar greseli pe care nu le faceam. Dar trebuia sa schimb ceva, daca era vina mea... si am început prin a face totul invers. Așa am început sa gresesc si eu... asa a început nefericirea mea, neimplinirea mea ca femeie, pierderea drumului meu. Dragul meu, iarta-ma te rog. Am început sa te vad asa cum esti, incapabil de a darui si de a ma iubi pentru sufletul meu de femeie. Asa putina... cat spuneai ca sunt. Dar cu ce ochi sa vezi tu? Cand ochii tai sunt reflexia propriei imagini? Cand iubirea ta e exclusiv pentru tine? M-ai adus in lumea ta, nu-mi place. E rece, goala, fara tinta si fara oameni. Esti doar tu. Si nu stiu daca te mai pot numi om.
Te mai pot numi ironic si cu o usurare ce seamănă bezmetic cu o fericire inexplicabila: " dragul meu".