<meta name="google-site-verification" content="udn5FMne2mOX8TdqSSToyQMWdzmwwEXUhe0Ndwmj9PI" />
Dupa 30 de ani, se pare ca si gandurile devin plictisitoare. Si cum gandurile se transforma in cuvinte, cel putin in norocosul meu caz, imi cer scuze anticipat mie insami pentru monotonia si mediocritatea cuvintelor ce vor urma a fi scrise. N-am o idee precisa despre ceea ce voi reusi sa silabisesc mai intai in minte, mai apoi in scris; dar sunt atat de curioasa cam ce imi mai poate trece prin minte in momentul actual; avand in vedere ca am decis cu ceva timp in urma sa incetez sa mai gandesc in profunzime. Sau cateodata pur si simplu sa mai gandesc. Imi dauna foarte mult sa incerc sa inteleg haosul inuman din oamenii din jurul meu sau sa incerc sa ii aseman, in mod prostesc, cu propria mea persoana. Am inteles ca toti avem defecte si calitati. Si am inteles ca a fi uman se incadreaza in calitati in aceasta epoca avansata in care traim, nu se mai incadreaza in normalitate. Si am invatat sa imi iert si mie insami propriile defecte. Inainte sa astept sa ma mai ierte altii. Pentru ca altii nu iarta. Si tot eu ramaneam cu o permanenta constiinta incarcata. Supraincarcata. Constiinta, o alta rara calitate ce tind sa cred ca se afla in pragul disparitiei. Sau in pragul disperarii mele. Totuna.
Imi amintesc niste cuvinte intelepte pe care mi le-a zis cineva odata... erau componente ale unui proverb latin, pe care il spusese prima mea profesoara de latina. N-am inteles atunci ce inseamna, dar am reusit sa il traduc in cateva minute, aveam in mine o curiozitate inversunata de a afla lucruri noi. Dupa traducerea lui, am inteles altceva in schimb. Am inteles ca ma atrag lucrurile pe care nu le stiu, am realizat ca vreau sa inteleg si sa descopar gandurile altora, chiar daca sunt exprimate in limbi ce nu le intelegeam. Dar mai tarziu am inteles ca de fapt voiam sa inteleg omul, in toata natura lui, indiferent de limba pe care o vorbea. Si am descoperit lucruri noi ce m-au frapat de-a lungul dezvoltarii mele ca om, ca intelect, ca animal social chiar. Multe lucruri neplacute, dar care, involuntar si fara exceptie, au ramas stocate in memoria mea. De aceea incerc sa o accesez cat mai putin posibil. Dar din cand in cand, mai vine acea zi ploioasa, in care iti amintesti sau retraiesti lucruri doar din nostalgia pe care ti-o transmite vremea. Bine... in Anglia, una dintre acele 365 de zile ploioase. Glumesc... 360.
"Bacchus et argentum mutant mores sapientium. "
"Vinul si banii transforma caracterul, chiar si pe cel al inteleptilor."
Cred ca de-abia acum inteleg suprematia acestor cuvinte, dupa ce am experimentat in adevaratul sens al cuvantului. Sau al cuvintelor. Sau al faptelor.
Rar mai beau. Vin. Si rar imi mai pasa de oamenii carora le pasa doar de bani. Cred ca prima parte ramane putin in ceata, dar dupa 30 de ani, alcoolul devine necesar. Pana in 30, se incadreaza in alte categorii: distractie, socializare, anturaj, experimente, experiente. Si daca l-ai consumat regulat pana la varsta de 30, dupa devine fara doar si poate o necesitate. Incerc si eu sa evit cantitatile mari. Nu imi reuseste mereu, dar cand imi reuseste, sunt mandra de mine. Si incerc sa imi amintesc cat de bine ma simt sa fiu mandra comparativ cu cat de rau ma simt cand sunt mahmura. Si cred cu tarie ca o sa reusesc sa diminuez cantitatea pana o sa devina inofensiva, atat pentru mine, cat si pentru cei din jurul meu. Cred ca astfel de realizari devin teluri dupa o varsta, scopuri in viata, lucruri inainte marunte ce acum devin importante, situatii inainte neimportante ce acum devin vitale. Eu asemenea schimbari resimt. Dar treptat. Totul se intampla treptat. Cateodata fara sa simti sau chiar fara sa iti dai seama. Eu sunt doar tipul de persoana care analizeaza orice modificare: fizica, psihica, emotionala. Imi place sa inteleg tot ceea ce se intampla cu mine, dar nu este neaparat un lucru bun. Devine chiar frustrant de obositor. Pentru ca nu inteleg mereu din prima.
Si ca sa ma simt in continuare tanara, cu o mare dexteritate in a manevra orice site de socializare, posesoare a unui skill de adaptabilitate maxima in aceasta turma de oi in care ne incadram cu totii, o sa adaug mai jos o scurta descriere, adepta utilizatorilor de facebook. Intrucat proverbul este stravechi... iar noi suntem ultramoderni:
30#putere#ambitie#spune nu alcoolului#ploua#plictiseala#banii nu cumpara vinul#inteleptul nu are bani
:))
Si ma simt putin in varsta. Ma simt mai in varsta de fapt; si nu ma simteam, dar am citit cateva articole ratacite prin diferite publicatii... si din cate am inteles, asa ar fi uman sa te simti. In concluzie, ma simt umana. :)
Tu cum te simti azi?