Mai demult. Eram cu un baiat. Imi facea rau. Mult rau. Si eram constienta. Doar asteptam acel moment Acela in care poti pleca. Si stii ca va durea. Dar stii si ca vei putea indura. Cunoscusem mai multi baieti de-a lungul timpului. Printre care si baieti buni. Sau cel putin asa ii percepeam eu. Si stim cu toate... intrebarea aceea sfasietoare: de ce nu ma pot indragosti si eu de baiatul asta bun? Cu el as avea atata dragoste, atata fericire! De ce mereu ma îndrăgostesc de persoane nepotrivite? De baietii rai.
Zambesc cu drag.
In timp am rupt relatia cu cel atat de nepotrivit si am mentinut legatura cu acel baiat minunat de care noi fetele bune niciodata nu ne indragostim.
Zambesc cu nostalgie.
Acel baiat bun. Il iubesc acum. Mi-a luat ceva timp. Dar am vrut, mi-am propus cu tot... sufletul? Nu, nu cu tot sufletul. Cu tot creierul... pana mi-a ajuns la suflet.
Zambesc cu tristete.
Poate nu ma face sa sufar cum ma facea celalalt. Dar nici nu ma face fericita. E lipsit de pasiune. De vlaga. Nu ma rasfata. Poate nu stie sa o faca. Ma iubește. Asa zice. De simtit, o simt de prea putine ori. Nu e romantic. Romantismul e penibil pentru el. E diferit. Fata de toti. Cu restul am trait si iubire, dar si drama. Multa drama. Cu el... nu traiesc nimic. Si din nimic nici macar drama nu poti face. Ca as face.
Nu mai zambesc.
Doar va reamintesc intrebarea aceea rasunatoare.... v-am spus-o la inceput. Minciuni. Nu exista acel baiat bun pus deoparte. Pana nu esti intr-o relatie cu cineva nu vei sti niciodata daca e suficient de bun pentru TINE. Nu in general. Exista doar oameni ce se potrivesc sau nu. Si nu ii gasim intotdeauna.
De ce?
Ne oprim. Ne oprim din cautat.
Tu nu te opri!