Multi spun ca e usor sa iubești. Mie mi se pare al naibii de greu. Mai ales dupa ce ai iubit deja o data. Cu atat mai greu. Cunosti deja ce ar trebui sa simti. Pentru ca desi iubirea e diferita de la persoana la persoana, ea urmeaza totuși un tipar. De la emoții cand te gândești la acea persoana, la tresariri numai cand ii auzi vocea. La bâlbâieli in fata lui când tu aveai de ținut un intreg discurs. La pierderi de memorie când te întreabă orice banalitate cand tu il contemplai in liniste. La pierderea controlului atunci cand te atinge. Voluntar sau nu. La dimineti agitate pentru ca l-ai visat. La nopti liniștite pentru ca stii ca il vei visa. Pentru ca deja ziua ta incepe si se termina cu el.
Si mi se pare greu. Mai ales pentru ca aștept de la acea persoana exact aceleasi lucruri. Altfel nu e iubire. Si de ce sa ne risipim timpul? E timpul nostru. Nu fi pentru celălalt ca pauza de prânz intre orele de muncă. In care apuci sa mananci pentru ca trebuie s-o faci si nici nu conteaza cu ce te hranesti. Nu! Fii incipitul si finalul, cuprinsul zilei doar sa se potriveasca între ele. Altfel... nu fi deloc!