Ce-ti place la mine? l-am intrebat. El tacea. O tacere prea adanca. Si ma studia din cap pana in picioare. Incepusem deja sa regret intrebarea, imi amintisem brusc ca nici nu port culoarea lui preferata pe mine, nici nu ma aranjasem prea tare. El începe sa zambeasca, imi ia mainile si le saruta. Apoi ma trage entuziasmat spre oglinda mare de pe hol. Imi spune sa stam unul langa altul si sa ne uitam atent. Recunosc. Ma holbam in oglinda si asteptam sa imi scoata in evidenta toate defectele pe care numai mintea mea stie saraca cum le face fata. Am stat asa cateva secunde. El zambea incontinuu. Are un zambet incredibil de frumos. Uitasem complet de intrebarea pe care i-o adresasem mai devreme, eram pur si simplu absorbita de chipul lui. Indragostita.
Si imi raspunde. Simplu. Imi place la tine faptul ca atunci cand ne privim amandoi in oglinda, tu tot la mine te uiti :)
O stiu cu siguranță. Si eu tot la tine ma uit.
A fost prima noastră poza in oglinda. O tin pe birou acum.
Noi ne-am despărțit de mult timp. De cand, doar dacă imi faceam loc in oglinda langa tine, doar atunci ma mai priveai