Nu fi imbecil. Nu te-am intrebat direct. Dar da... tu mi-ai raspuns prin vorbe... de fapt, si prin vorbe.
Mi-ai spus da de fiecare data cand iti spuneam ca mi-e dor de tine. Și ma lasai sa imi fie. Mi-ai spus da de cate ori iti cerșeam vorbe frumoase. Si imi spuneai ca tu nu te pricepi. Nu trebuia sa te pricepi. Trebuia sa simti. Mi-ai spus da mereu cand te rugam sa ma iei in brate. Si ramaneai cu bratele goale de fiecare data. Mi-ai spus da când te-am rugat sa ma respecti, sa ma faci sa ma simt importanta. Asculta... asculta-ti casuta vocala, tu uitai sa imi raspunzi la telefon. Mi-ai spus da ori de cate ori mi-ai spus ca trebuie sa iti mulțumesc ca m-ai ales pe mine, cu toate ca nu ma ridic la nivelul așteptărilor tale. Si da, m-ai ales sa ma ranesti. Am avut eu privilegiul.
Mi-ai spus da cand voiam sa imi fac planuri cu tine, si tu imi spuneai ca si prezentul e incert. Mi-ai spus da de fiecare data cand am auzit acel te iubesc sec de la tine. Mi l-ai spus atat de des cum spunem craciun fericit. O data pe an.
Stii ultima oara cand mi-ai spus da? Chiar si ieri. Cand nu ai spus nimic.
Ai spus da de fiecare data când ai spus nu vreunei dorinte ce-o aveam, oricat de nesemnificativa.
Stii prima oara cand te-am intrebat? A fost ca o joaca, un test nevinovat sa iti simt iubirea. De cand am început "jocul", bravo! E 1-0 pt tine. Ai castigat.
Plec.