CA OM.
Iti doresti atat de mult sa iubesti si sa fii iubit incat ignori atunci cand te afli intr-o relatie nepotrivita. Iti plac atat de mult momentele cand te atinge pe obraz dimineata, cand te saruta cand abia murmuri cateva cuvinte in zorii zilei, cand iti ia mana si te ajuta sa te trezesti,
cand iti aduce cafeaua si sufla ia ea de teama sa nu te friga, cand isi foloseste propria mana pentru a te ajuta sa mananci,
cand te suna la pranz si iti aminteste cata iubire te va astepta seara acasa, cand ajuns acasa te ia in brate si te aseaza in pat, cand patul devine
singurul martor al iubirii ce se consuma. Iubesti atat de mult aceste gesturi incat te afunzi in ele si le primesti, fara sa poti
da inapoi nimic. Pentru ca tu de fapt nu iubesti persoana ce le face. Iubesti doar ceea ce face. Si iti ajunge o perioada, ajungi chiar sa crezi ca ceea
ce traiesti tu e pura fericire. Cand de fapt e pura negare. O ignorare dulce a realitatii in care traiesti. Tu nu mangai, tu nu oferi, tu nu alinti, tu nu iubesti.Si intr-un final asta e cea mai dureroasa relatie traita pana acum. Cand te afli atat de aproape de iubire, cand o mirosi, o vezi, o respiri, dar nu o simti.
Si e iadul si pentru celalalt.
Si totusi mai apoi care sufera mai mult? Cel care a dat totul, care a iubit si nu s-a saturat sa o tot arate?
Fara niciun rezultat? Sau tu? Care doar ai primit, Dar golul ce il aveai atunci il ai si acum cand nu mai primesti nimic?
Celalalt macar se vindeca, macar are o rana pe care trebuie sa o inchida. Tu ce vindeci? Tu ce inchizi? Tu n-ai nicio rana. ai doar un gol imens
care cerseste rani, dureri, iubiri si trairi. in tot timpul asta tu n-ai trait, doar ai inchis ochii si ai privit blajin cum celalalt
traia din iubirea lui. Si ti-a placut. Ti-a placut cum se simtea, cum se exterioriza, cum se bucura sincer la orice nimic al vietii,
cum tu erai toate mesele pe o singura zi.
L-ai admirat destul. Ti-ai amintit cum arata chipul unui om care iubeste, cum bate inima unui om care venereaza,
cum adoarme fericit si se trezeste in aceeasi masura. Ai vazut destul. Stai sa-i vezi acum suferinta. Stai sa vezi cum vei ramane
indiferent si acum.
Inca mai incerc sa aflu care e victima intr-o relatie in care doar unul iubeste. cel care iubeste intr-adevar
si i se da posibilatatea sa traiasca asta, macar o perioada langa persoana pe care si-o doreste sau celalalt,
care se chinuie zilnic sa simta lucruri ce nu le poate simti? Care in cele din urma nici sa se minta singur
nu mai reuseste?
Relatia s-a terminat nu?
Celalat nu se mai chunuie.
Tu ai ramas in acelasi chin. Acelasi dor imens de iubire. Si nu iti mai doresti vreodata sa il numesti pe cel de langa tine
''celalalt''. Nu-ti doresti ca vreodata sa te mai referi individual la fiecare. Vrei un simplu ''NOI''.
TU ai un NOI pe care sa-l numesti EU?