Cautam fericirea prea mult. In prea multe locuri si in prea multe persoane. Uitam sa venim cu ea de acasa, uitam sa dam noi fericirea noastra in locurile si persoanele pe care le intalnim. Traim cu ideea mediocra ca o persoana pe care o iubim ne poate da toate acele momente frumoase, toate acele zâmbete sincere si acea liniste interioara pe care o fugarim cu totii. Si de aici vin așteptarile atat de mari, implicit dezamagirile pe care le avem treptat de-a lungul vieții. Hai sa nu mai cerem atat, sa nu mai punem greutatea unei fericiri proprii pe umerii altor persoane. Fie ele iubiti sau iubite. In final, sunt doar necunoscuti, straini care pleaca sau raman. Dupa caz.
Hai sa realizam ca avem aceleasi trairi in orice relație am avea. Iubim, radem, plangem, culegem momente petrecute in doi si le ingropam atunci cand le pierdem. Pana si suferinta e aceeasi. La destramarea unei relatii. Suferi la fel, ai fix aceleasi senzatii dureroase dupa fiecare despartire in parte. Schimbi doar persoanele.
Hai sa alegem sa nu mai suferim. Hai sa invatam sa fim fericiți de unii singuri si doar sa ne bucuram de pasagerii pe care ii mai luam de-a lungul timpului sa ne stea alaturi. Sa-i privim ca pe niste simpli turisti ce au venit sa ne viziteze meleagurile. Noi sa fim ghidul lor turistic. Cui i-a placut, se va intoarce. Cine a gasit ceva mai mult, va ramane. Cine nu... va gasi alta harta, cu un alt ghid turistic :)
Hai sa fim fericiti. Sa fim pentru noi insine tot ce nu putem gasi in nimeni altcineva. Hai sa iubim tot ce vine, tot ce pleacă. Hai sa nu mai suferim. Stim deja cum e, nu e placut, suntem atat de masochisti incat voit experimentam la nesfarsit aceleasi senzatii neplacute?
Si hai sa ne aventuram. Hai sa fim si noi turisti pe meleaguri necunoscute. Ce avem de pierdut?